Curtea cu miracole îşi are bufonii ei de fără de care nu ar fi o adevărată curte cu miracole. Pe rând se arată unul câte unul, la fiecare de mai multe ori şi de fiecare dată sub altă basma. Ca orice om curios mi-am căutat şi eu în istoria poveştilor mele din vremea ultimelor mele peregrinări prin România. Şi am rămas surprins de câţi am descoperit pe sub fustele largi ale istoriei. Care mai de care mai cu fesuri roşii, clopoţei sau fluiere se fac auziţi şi voi încerca să le aprind lanterna ca să îi vedem mai bine.

Astăzi am să încep cu un personaj fascinant rupt parcă dintr-o carte de poveşti cu pitici găunoşi şi răi este ditamai ambasadorul numit evident mai cu milă, mai cu silă dar tot ambasador se cheamă.

Domnul Mihail Florovici ambasadorul României în Muntenegru. Un CV fascinant de care am dat căutând prin cotloanele Internetului informaţii din vremea când Romanian Computer Systems SA aducea în România “miracolul al nivelul omului de rând”, computerul Apple Macintosh. Nu am rămas neapărat cu gura căscată fiindcă ceea ce citeam în CV-ul lui Mihai Florovici nu era mitul găinii care naşte pui ci era o mârlănie tradiţională făcută într-un clasic stil neo.

Neocomunist adică falsificator de istorie.Link la CV-ul Excelenţei Sale Domnul Ambasador Mihail Florovici.

Mihai Florovici scrie cu mânuţa lui că a fost odată ca’n poveşti mai exact în perioada 1990 – 1995 când el era nici mai mult nici mai puţin decât “Reprezentantul MacIntosh Romania”.

Din câte îmi aduc aminte Mihai nu era un mare consumator de tărie şi de aceea îmi este greu să cred că şi-a completat CV-ul la beţie dar chiar şi dacă nu ştiu eu asta poate că uitase despre perioada aceea de care mulţi ca el vor să uite.

Mihai Florovici în realitate era la vremea la care l-am angajat geambaş de fontă. În limbajul lui de neosecurist se chema că făcea trading.

Ce-a mai făcut Mihai Florovici îmi era dat să aflu mai târziu când am găsit un articolaş despre numirea lui ca ambasador care trebuie să fi surprins pe multi.

Articolul poate fi citit şi aici dar îl voi cita pentru mai multă exactitate dar mai ales pentru a nu se poate produce vreo atingere cu bagheta fermecată şi să dispară…

0301_1254404793

Cum rasplatesti un devotat securist batran? Il faci ambasador
Altphel – Vineri, 30 Martie 2007
Zece candidati pentru posturile de ambasador vor fi audiati in Parlament zilele acestea. Ei sunt: Mihail Florovici – Muntenegru, Ionel Sava – Elvetia, Ion Valcu – Argentina, Sever Voinescu – SUA, Teodor Baconschi – Franta, Eduard Iosiper – Israel, Ovidiu Gheorghe – Filipine, Cornel Feruta – Austria, Calin Fabian – Olanda si Lucian Leustean – Slovacia. Votul parlamentarilor din comisiile de politica externa este consultativ. O stire seaca, aparuta saptamana trecuta in toate publicatiile centrale. Desigur, acestea s-au concentrat, cele care au dezvoltat subiectul, pe numele cunoscute de pe lista, cum ar fi Baconschi sau Voinescu. Noua insa ne-a sarit in ochi primul nume, Mihail Florovici, despre care ne mai ajunsesera la urechi oarece informatii, pe care am zis ca n-ar fi rau sa le pastram. In loc de un text laudativ si felicitari la adresa concitadinului nostru, pentru numirea ca ambasador, Departamentul de Investigatii vine sa va spuna, verde-n fata, ca Florovici nu are ce cauta sa reprezinte Romania, fie si in Muntenegru, pentru simplul fapt ca omul a jucat mult timp, daca nu cumva mai si joaca, in echipa securistilor, prestand la greu politie politica, cel putin inainte de ’89.
CV-ul lui
Citim chiar dintr-un curriculum vitae pe care l-am gasit pe internet, adus la zi in 2006 de personajul nostru, deci relativ proaspat. Mihail Florovici este nascut la Slanic, pe 22 ianuarie 1944, asadar e prahovean de-al nostru. A fost analist, intre 1970 si 1975, apoi cadru didactic universitar la IPG Ploiesti, unde a ocupat functia de sef al Centrului de Calcul. Asta inainte de ’89. Dupa, a optat pentru Universitatea Ecologica (probabil simtea nevoia de curatenie, dar sa nu anticipam), in 1996 devenind expert guvernamental, pentru ca in 1997 sa isi traga titulatura de consilier diplomatic, avand calitatea de project manager la Misiunea Permanenta a Romaniei la Viena, pana in anul 2000. Din 2005, omul are treaba tot prin MAE, fiind consul general la Podgorica, in Muntenegru.
Florovici este doctor in informatica, pe bune, nu ca William Branza, spun unii dintre cei care l-au cunoscut.
Ii putem da chiar lui Florovici ocazia sa vorbeasca despre el, dintr-un material pe care l-am gasit, de asemenea, pe internet: “Am intrat ca diplomat-grefa in centrala MAE, fiind detasat in 1997 de la Agentia Nationala pentru Controlul Exporturilor (ANCEX). Am activat apoi in cadrul Misiunii Permanente a Romaniei pe langa Organizatiile Internationale din Viena, unde am lucrat pana in ianuarie 2000. In urma unui concurs initiat de Aranjamentul de la Wassenaar (AW), organizatie internationala pentru controlul exporturilor de arme conventionale si a bunurilor cu dubla utilizare din Viena (Wassenaar Arrangement on Export Controls for Conventional Arms and Dual-Use Goods and Technologies Vienna, Austria – fostul COCOM), in ciuda piedicilor puse de mafia din minister, am devenit primul diplomat roman care a ajuns intr-o asemenea structura, cunoscuta si sub denumirea de “Clubul exportatorilor de arme”. Din acest motiv, multe din cele scrise de domnul senator imi sunt cunoscute, traindu-le, cum s-ar spune, pe pielea mea, si ma refer in special la tratamentul psihologic la care am fost supus in cadrul misiunii de tandemul Pasa Badescu (Klimova) si Traian Chebeleu.”
Asta ca sa vedeti cam ce crede domnul Florovici despre locul in care lucreaza si, mai ales, ce parere buna are despre sine.
CV-ul lui facut de noi
Acum, ca sa nu ziceti ca stam toata ziua la calculator si ne facem materialele cu informatii de pe internet, sa va zicem ce stim noi despre acest Mihail Florovici, dupa ce am mers pe teren, fratilor!
In primul rand, fiind vorba despre un agent aproape sigur activ, nu ii putem lua dosarul de la CNSAS, asta daca se gandeste cineva sa ne intrebe de ce nu am fost acolo sa intrebam. Apoi, adica in al doilea rand, daca sta cineva sa numere, trebuie spus ca primele referinte despre Florovici ca informator al Securitatii le-am gasit prin 1979. Astfel, am aflat ca personajul nostru a fost fericitul posesor al unei aprobari date de partid, al carui membru era, pentru a activa si in echipa Securitatii. Odata aprobarea obtinuta, Florovici a fost predat unui ofiter de la UM 0920 din Bucuresti (devenit apoi 544), Stefan Ciuhat, alias Sorin Constantinescu. Desigur, nu stim sigur care ii era numele adevarat. In calitatea sa de informator de prima mana, Florovici ii avea in grija pe studentii si doctoranzii straini care studiau la IPG. Ba, a primit sarcini si peste hotare, plecand in repetate randuri, preponderent in Grecia si in tarile arabe, cu care Romania colabora atunci foarte bine, Egipt, Siria, etc. Ca orice informator serios, care se respecta si este respectat, lui Florovici i s-a permis sa pastreze ce aducea de afara, de multe ori cu sprijinul lui Ciuhat, care il scotea prin spate, de la Otopeni.
Pentru serviciile aduse statului, era, evident, recompensat financiar, Florovici semnand de-a lungul timpului mai multe chitante de mana, le stiti, dintr-acelea de-si intocmea singur actualul sef al SRI Prahova, Marin Constantin, trecandu-si apoi banii dintr-un buzunar intr-altul. Cu atat de bune rezultate lucra Florovici, incat, desi nu avea statut de ofiter acoperit, ajunsese sa recruteze la randul sau alti informatori. Desigur, nici cadrele didactice din cadrul IPG nu au scapat de informarile lui Florovici, care a folosit inainte de ’89 doua nume conspirative, Michele si Sorge. Dupa plecarea lui Ciuhat, Florovici i-a fost predat lui Constantin Jumulea, zis Codreanu, cu care a dezvoltat, de asemenea, o relatie foarte buna.
Diplomat cu un hobby: traseismul politic
De fapt, se pare ca Florovici este expert in dezvoltarea de bune relatii. Asta pentru ca, desi facuse ceea ce facuse inainte de ’89, sau mai ales pentru asta, omul a trecut in ‘90 la FSN si apoi la PDSR, avand, spun unii, relatii excelente cu Adrian Nastase. De fapt, fosti colegi pot confirma ca in aceasta perioada se recomanda ca agent SIE, aceasta fiind si singura explicatie logica pentru care Florovici nu are, acum, dosar. Cat despre perioada de dinainte de ’89, nici nu poate exista vreun dosar, dat fiind ca omul nostru era membru de partid, iar informatorilor membri de partid nu li se faceau dosare, ci aveau o mapa in care apareau informatiile, mapa aceasta fiind pastrata la biroul de informatica si informare, dupa ce, in prealabil, seful Securitatii lua o aprobare de la secretarul de partid.
In ’96, Florovici a trecut, prin intermediul lui Harnagea, pe care il cunoaste de asemenea foarte bine, la CDR, ajungand pana la Florin Georgescu, prin adjunctul acestuia, Ghiordunescu. Desigur, dupa 2004, a sarit in barca Aliantei D.A., devenind, iata, candidat pentru un post de ambasador.
Pe cine, pardon, cu cine a mai lucrat Florovici
In afara de cei doi ofiteri de la Bucuresti, carora Florovici le dadea informatii, acesta a intrat in legatura, la Ploiesti, cu mai multe cunostinte vechi de-ale noastre si, logic, de-ale dumneavoastra. De pilda, Gheorghe Dumitrache a scos ceva informatii de la Florovici, ofiterul cu atatea probleme penale acum avand in grija, pe vremea aceea, Institutul de Petrol. Si seful de atunci al lui Dumitrache, Ion Oprea, a avut de-a face cu Florovici, care nu ezita la vremea respectiva sa se afiseze cu securistii, beneficiind de aprobarea aceea data de partid.
Desigur, dupa 1990, i-a cunoscut pe Paltanea si pe Bucur, cu care a lucrat bine, iar inainte de ’89 a avut o relatie foarte buna cu Ilie Pescaru.
Un alt personaj interesant pe linie de 544 este Ion Chivu, care a ramas sef pe Prahova dupa Ion Mitu, in 1990. Acesta a avut raporturi excelente cu Florovici, de unde si relatia foarte buna a cadrului didactic informator cu Gabriel Stoica, actualul sef al SRI Sinaia, care este cumnat cu Chivu. Si, pentru ca tot am ajuns la Sinaia, sa mentionam si numele lui Ion Puscas, fost sef la SRI Sinaia, un tip despre care se spune ca a fost nevoit sa demisioneze, in urma unui accident mortal pe care l-a cauzat.
Cam acesta este Mihail Florovici, omul pe care Romania il va trimite ambasador in Muntenegru. In opinia noastra, omul chiar merita un asemenea post, ca orice securist care trebuie rasplatit la pensionare cu un post caldut, undeva in Europa.
Saptamana viitoare, vom afla povestea unui alt sereist de meserie, Stefan Popescu, detasat de Servicii la Garda de Mediu, si va pregatim, in aceeasi idee, si povestea lui Daniel Savu, care tot pe mana SRI a ajuns la APAPS, unde a avut sarcini clare, pe care le veti afla la momentul potrivit.”

L-am găsit apoi pe vechiul meu angajat.

Acum evident că aveam motive să devin şi mai curios nu? Şi am făcut bine şi descoperind tot pe situl MAE numărul de telefon de la Consulat l-am sunat pe Excelenţa sa.

A rămas cam şocat când m-a auzit fiindcă pe de-o parte cred că se gândea că a intrat în contact cu lumea celor din nefiinţă iar apoi când a realizat că trăiesc şi-a dat seama că va fi greu de evitat să privim înapoi cu mânie 🙂

Ultima dată când conversasem mă sfătuia ca mai mulţi alţi oameni de bine să fug din Ţară caci altfel cine ştie ce se va întâmpla cu mine.

S-a şi oferit să mă scoată el pe o rută ascunsă prin Moldova, paradoxal tot aceiaşi rută pe care mai încercau şi alţii să mă convingă că ar fi bine să o aleg.

L-am dat afară pur şi simplu.

Aşa a evoluat de la stadiul de sprijin pentru miniştri după partide de tir combinate cu băutură la restaurantul nostru din parcul Bucov de la ieşirea din Ploieşti la stadiul de ochitor şef de ocazii de căpătuire.

După şocul apelului telefonic mi-a transmis adresa lui de email de la Hotmail deşi eu mă gândeam că deh fiind omul ditai personajul diplomatic nu are nevoie de aşa ceva dar probabil că mai erau mesaje care trebuiau ţinute la distanţă de ochii celor curioşi.

I-am scris.

“Mihai,

Iti dai cu siguranta seama ca nu intamplator am ajuns la tine.

Ma bucur ca ti-am trezit amintiri, chiar daca poate ca nu tocmai placute in conversatia noastra eleganta.

Si mai ales sper ca intelegi ca memoria nu m-a lasat desi poate ca asta a fost unul din gindurile unora.

Cu siguranta stii ca de cind m-am pomenit liber sau mai bine zis inchis intr-o puscarie mai mare adica dupa asa zisa mea punere in libertate si apoi dupa rusinoasa expulzare care din fericire pentru mine s-a produs suficient de tirziu, am cautat adevarul cu indratnicie.

Imi aduc aminte nu neaparat cu altceva decit cu o senzatie de jena de zilele in care in Parcul Bucov imi propuneai sa ma ajuti sa ies din Tara.

Asta fiindca trebuia probabil sa fiu prins la vreun punct de trecere si astfel sa pot fi vopsit asa cum ar fi vrut lumea si poate superiorii tai. Cit de negru se poate.

Fiindca banuiesc ca generalul Dumitru Cristea iti era un fel de sef cumva. Nu?

Mihai oameni ca tine nu pot reprezenta Tara.

Tara e ceva ce nu poate fi reprezentat de oricine.

Lustratia va veni si ea si tot asa si vremea cind vor iesi lucrurile la iveala.

Din partea mea cred ca iti dai seama ca nu te poti astepta decit la adevaruri.

In lumina zilelor de intuneric daruite cu generozitate de ai tai si cu ajutorul tau printre cel al multora ca tine si pe care cu siguranta ii cunosti iti dai seama ca voi face tot ceea ce pot pentru a restabili adevarul.

Iti doresc numai bine. Acelasi bine pe care il simteam in urarile tale de bine de cindva. Ma intreb daca ai citit Ciocoii vechi si noi. Chiar daca ai citit cred ca merita recitita.”

Bănuiesc că a transpirat niţel dar mi-a răspuns. Adevarat act de curaj.

“Interesant este de ce vrei sa afli acum adevarul dupa 15 ani cand puteai sa o faci cu mult timp inainte si era mult mai eficient. Pot sa te banuiesc eu pe tine si ca sa-ti aduc aminte, nu eu ma intalnem cu reprezentantii armatei la acea vreme pentru a le vinde “motorina suedeza” (cred ca mai exista un fax de atunci) sau de vizitele tale la sediul SRI la Cristea si Magureanu care dupa cum spuneai ca te enerva cu alinierea scaunelor din biroul lui (asta pentru remember). Vad ca nu esti constient ca ce ti s-a intamplat nu-mi aparatine mie nici cu 1% si nici nu avea cum, ci numai tie si celor cu care ai facut afaceri, mai ales ca am avut de tras nevinovat de pe urma ta prin chemarile la Parchetul general care vroiau sa identifice cercul celor care au vazut anumite lucruri ca cele amintite mai sus pentru a-i lichida.

Ce căutam eu la cei doi? Eram “ghidat” de prietenii mei de atunci.  Revin….

PS. mai jos un exemplu de declaraţie de intelectual.

“Dle….

Sunt un admirator al conceptiilor Dvs despre Romania postdecembrista, Postcomunista pina in data de 12 Dec 2004.
As dori, daca cererea mea nu este prea mare, sa-mi acordati o intalnire sa pot discuta cu Dvs si alte probleme destul de interesante.
Sunt cadru universitar, fost diplomat dat afara in momentul cand PDSR a luat putera in 2001, pe motive politice.
Va multumesc,
SARBATORI FERICITE in 2005
Conf.dr.ing Mihail Florovici
mflorovici@hotmail.com”    🙂Curtea cu miracole îşi are bufonii ei de fără de care nu ar fi o adevărată curte cu miracole. Pe rând se arată unul câte unul, la fiecare de mai multe ori şi de fiecare dată sub altă basma. Ca orice om curios mi-am căutat şi eu în istoria poveştilor mele din vremea ultimelor mele peregrinări prin România. Şi am rămas surprins de câţi am descoperit pe sub fustele largi ale istoriei. Care mai de care mai cu fesuri roşii, clopoţei sau fluiere se fac auziţi şi voi încerca să le aprind lanterna ca să îi vedem mai bine. Astăzi am să încep cu un personaj fascinant rupt parcă dintr-o carte de poveşti cu pitici găunoşi şi răi este ditamai ambasadorul numit evident mai cu milă, mai cu silă dar tot ambasador se cheamă. Domnul Mihail Florovici ambasadorul României în Muntenegru. Un CV fascinant de care am dat căutând prin cotloanele Internetului informaţii din vremea când Romanian Computer Systems SA aducea în România “miracolul al nivelul omului de rând”, computerul Apple Macintosh. Nu neapărat am rămas cu gura căscată fiindcă ceea ce citeam în CV-ul lui Mihai Florovici nu era mitul găinii care naşte pui ci era o mârlănie tradiţională făcută într-un clasic stil neo. Neocomunist adică falsificator de istorie.Link la CV-ul Excelenţei Sale Domnul Ambasador Mihail Florovici. Mihai Florovici scrie mânuţa lui că a fost odată ca’n poveşti mai exact în perioada 1990 – 1995 când el era nici mai mult nici mai puţin decât “Reprezentantul MacIntosh Romania”. Din câte îmi aduc aminte Mihai nu era un mare consumator de tărie şi de aceea îmi este greu să cred că şi-a completat CV-ul la beţie dar chiar şi dacă nu ştiu eu asta poate că uitase despre perioada aceea de care mulţi ca el vor să uite. Mihai Florovici în realitate era la vremea la care l-am angajat geambaş de fontă. În limbajul lui de neosecurist se chema că făcea trading. Ce-a mai făcut Mihai Florovici îmi era dat să aflu mai târziu când am găsit un articolaş despre numirea lui ca ambasador care trebuie să fi surprins pe multi. Articolul poate fi citit şi aici dar îl voi cita pentru mai multă exactitate dar mai ales pentru a nu se poate produce vreo atingere cu bagheta fermecată şi să dispară… 0301_1254404793

Cum rasplatesti un devotat securist batran? Il faci ambasador
Altphel – Vineri, 30 Martie 2007
Zece candidati pentru posturile de ambasador vor fi audiati in Parlament zilele acestea. Ei sunt: Mihail Florovici – Muntenegru, Ionel Sava – Elvetia, Ion Valcu – Argentina, Sever Voinescu – SUA, Teodor Baconschi – Franta, Eduard Iosiper – Israel, Ovidiu Gheorghe – Filipine, Cornel Feruta – Austria, Calin Fabian – Olanda si Lucian Leustean – Slovacia. Votul parlamentarilor din comisiile de politica externa este consultativ. O stire seaca, aparuta saptamana trecuta in toate publicatiile centrale. Desigur, acestea s-au concentrat, cele care au dezvoltat subiectul, pe numele cunoscute de pe lista, cum ar fi Baconschi sau Voinescu. Noua insa ne-a sarit in ochi primul nume, Mihail Florovici, despre care ne mai ajunsesera la urechi oarece informatii, pe care am zis ca n-ar fi rau sa le pastram. In loc de un text laudativ si felicitari la adresa concitadinului nostru, pentru numirea ca ambasador, Departamentul de Investigatii vine sa va spuna, verde-n fata, ca Florovici nu are ce cauta sa reprezinte Romania, fie si in Muntenegru, pentru simplul fapt ca omul a jucat mult timp, daca nu cumva mai si joaca, in echipa securistilor, prestand la greu politie politica, cel putin inainte de ’89.
CV-ul lui
Citim chiar dintr-un curriculum vitae pe care l-am gasit pe internet, adus la zi in 2006 de personajul nostru, deci relativ proaspat. Mihail Florovici este nascut la Slanic, pe 22 ianuarie 1944, asadar e prahovean de-al nostru. A fost analist, intre 1970 si 1975, apoi cadru didactic universitar la IPG Ploiesti, unde a ocupat functia de sef al Centrului de Calcul. Asta inainte de ’89. Dupa, a optat pentru Universitatea Ecologica (probabil simtea nevoia de curatenie, dar sa nu anticipam), in 1996 devenind expert guvernamental, pentru ca in 1997 sa isi traga titulatura de consilier diplomatic, avand calitatea de project manager la Misiunea Permanenta a Romaniei la Viena, pana in anul 2000. Din 2005, omul are treaba tot prin MAE, fiind consul general la Podgorica, in Muntenegru.
Florovici este doctor in informatica, pe bune, nu ca William Branza, spun unii dintre cei care l-au cunoscut.
Ii putem da chiar lui Florovici ocazia sa vorbeasca despre el, dintr-un material pe care l-am gasit, de asemenea, pe internet: “Am intrat ca diplomat-grefa in centrala MAE, fiind detasat in 1997 de la Agentia Nationala pentru Controlul Exporturilor (ANCEX). Am activat apoi in cadrul Misiunii Permanente a Romaniei pe langa Organizatiile Internationale din Viena, unde am lucrat pana in ianuarie 2000. In urma unui concurs initiat de Aranjamentul de la Wassenaar (AW), organizatie internationala pentru controlul exporturilor de arme conventionale si a bunurilor cu dubla utilizare din Viena (Wassenaar Arrangement on Export Controls for Conventional Arms and Dual-Use Goods and Technologies Vienna, Austria – fostul COCOM), in ciuda piedicilor puse de mafia din minister, am devenit primul diplomat roman care a ajuns intr-o asemenea structura, cunoscuta si sub denumirea de “Clubul exportatorilor de arme”. Din acest motiv, multe din cele scrise de domnul senator imi sunt cunoscute, traindu-le, cum s-ar spune, pe pielea mea, si ma refer in special la tratamentul psihologic la care am fost supus in cadrul misiunii de tandemul Pasa Badescu (Klimova) si Traian Chebeleu.”
Asta ca sa vedeti cam ce crede domnul Florovici despre locul in care lucreaza si, mai ales, ce parere buna are despre sine.
CV-ul lui facut de noi
Acum, ca sa nu ziceti ca stam toata ziua la calculator si ne facem materialele cu informatii de pe internet, sa va zicem ce stim noi despre acest Mihail Florovici, dupa ce am mers pe teren, fratilor!
In primul rand, fiind vorba despre un agent aproape sigur activ, nu ii putem lua dosarul de la CNSAS, asta daca se gandeste cineva sa ne intrebe de ce nu am fost acolo sa intrebam. Apoi, adica in al doilea rand, daca sta cineva sa numere, trebuie spus ca primele referinte despre Florovici ca informator al Securitatii le-am gasit prin 1979. Astfel, am aflat ca personajul nostru a fost fericitul posesor al unei aprobari date de partid, al carui membru era, pentru a activa si in echipa Securitatii. Odata aprobarea obtinuta, Florovici a fost predat unui ofiter de la UM 0920 din Bucuresti (devenit apoi 544), Stefan Ciuhat, alias Sorin Constantinescu. Desigur, nu stim sigur care ii era numele adevarat. In calitatea sa de informator de prima mana, Florovici ii avea in grija pe studentii si doctoranzii straini care studiau la IPG. Ba, a primit sarcini si peste hotare, plecand in repetate randuri, preponderent in Grecia si in tarile arabe, cu care Romania colabora atunci foarte bine, Egipt, Siria, etc. Ca orice informator serios, care se respecta si este respectat, lui Florovici i s-a permis sa pastreze ce aducea de afara, de multe ori cu sprijinul lui Ciuhat, care il scotea prin spate, de la Otopeni.
Pentru serviciile aduse statului, era, evident, recompensat financiar, Florovici semnand de-a lungul timpului mai multe chitante de mana, le stiti, dintr-acelea de-si intocmea singur actualul sef al SRI Prahova, Marin Constantin, trecandu-si apoi banii dintr-un buzunar intr-altul. Cu atat de bune rezultate lucra Florovici, incat, desi nu avea statut de ofiter acoperit, ajunsese sa recruteze la randul sau alti informatori. Desigur, nici cadrele didactice din cadrul IPG nu au scapat de informarile lui Florovici, care a folosit inainte de ’89 doua nume conspirative, Michele si Sorge. Dupa plecarea lui Ciuhat, Florovici i-a fost predat lui Constantin Jumulea, zis Codreanu, cu care a dezvoltat, de asemenea, o relatie foarte buna.
Diplomat cu un hobby: traseismul politic
De fapt, se pare ca Florovici este expert in dezvoltarea de bune relatii. Asta pentru ca, desi facuse ceea ce facuse inainte de ’89, sau mai ales pentru asta, omul a trecut in ‘90 la FSN si apoi la PDSR, avand, spun unii, relatii excelente cu Adrian Nastase. De fapt, fosti colegi pot confirma ca in aceasta perioada se recomanda ca agent SIE, aceasta fiind si singura explicatie logica pentru care Florovici nu are, acum, dosar. Cat despre perioada de dinainte de ’89, nici nu poate exista vreun dosar, dat fiind ca omul nostru era membru de partid, iar informatorilor membri de partid nu li se faceau dosare, ci aveau o mapa in care apareau informatiile, mapa aceasta fiind pastrata la biroul de informatica si informare, dupa ce, in prealabil, seful Securitatii lua o aprobare de la secretarul de partid.
In ’96, Florovici a trecut, prin intermediul lui Harnagea, pe care il cunoaste de asemenea foarte bine, la CDR, ajungand pana la Florin Georgescu, prin adjunctul acestuia, Ghiordunescu. Desigur, dupa 2004, a sarit in barca Aliantei D.A., devenind, iata, candidat pentru un post de ambasador.
Pe cine, pardon, cu cine a mai lucrat Florovici
In afara de cei doi ofiteri de la Bucuresti, carora Florovici le dadea informatii, acesta a intrat in legatura, la Ploiesti, cu mai multe cunostinte vechi de-ale noastre si, logic, de-ale dumneavoastra. De pilda, Gheorghe Dumitrache a scos ceva informatii de la Florovici, ofiterul cu atatea probleme penale acum avand in grija, pe vremea aceea, Institutul de Petrol. Si seful de atunci al lui Dumitrache, Ion Oprea, a avut de-a face cu Florovici, care nu ezita la vremea respectiva sa se afiseze cu securistii, beneficiind de aprobarea aceea data de partid.
Desigur, dupa 1990, i-a cunoscut pe Paltanea si pe Bucur, cu care a lucrat bine, iar inainte de ’89 a avut o relatie foarte buna cu Ilie Pescaru.
Un alt personaj interesant pe linie de 544 este Ion Chivu, care a ramas sef pe Prahova dupa Ion Mitu, in 1990. Acesta a avut raporturi excelente cu Florovici, de unde si relatia foarte buna a cadrului didactic informator cu Gabriel Stoica, actualul sef al SRI Sinaia, care este cumnat cu Chivu. Si, pentru ca tot am ajuns la Sinaia, sa mentionam si numele lui Ion Puscas, fost sef la SRI Sinaia, un tip despre care se spune ca a fost nevoit sa demisioneze, in urma unui accident mortal pe care l-a cauzat.
Cam acesta este Mihail Florovici, omul pe care Romania il va trimite ambasador in Muntenegru. In opinia noastra, omul chiar merita un asemenea post, ca orice securist care trebuie rasplatit la pensionare cu un post caldut, undeva in Europa.
Saptamana viitoare, vom afla povestea unui alt sereist de meserie, Stefan Popescu, detasat de Servicii la Garda de Mediu, si va pregatim, in aceeasi idee, si povestea lui Daniel Savu, care tot pe mana SRI a ajuns la APAPS, unde a avut sarcini clare, pe care le veti afla la momentul potrivit.”

L-am găsit apoi pe vechiul meu angajat.

Acum evident că aveam motive să devin şi mai curios nu? Şi am făcut bine şi descoperind tot pe situl MAE numărul de telefon de la Consulat l-am sunat pe Excelenţa sa. A rămas cam şocat când m-a auzit fiindcă pe de-o parte cred că se gândea că a intrat în contact cu lumea celor din nefiinţă iar apoi când a realizat că trăiesc şi-a dat seama că va fi greu de evitat să privim înapoi cu mânie 🙂 Ultima dată când conversasem mă sfătuia ca mai mulţi alţi oameni de bine să fug din Ţară caci altfel cine ştie ce se va întâmpla cu mine. S-a şi oferit să mă scoată el pe o rută ascunsă prin Moldova, paradoxal tot aceiaşi rută pe care mai încercau şi alţii să mă convingă că ar fi bine să o aleg. L-am dat afară pur şi simplu. Aşa a evoluat de la stadiul de sprijin pentru miniştri după partide de tir combinate cu băutură la restaurantul nostru din parcul Bucov de la ieşirea din Ploieşti la stadiul de ochitor şef de ocazii de căpătuire. După şocul apelului telefonic mi-a transmis adresa lui de email de la Hotmail deşi eu mă gândeam că deh fiind omul ditai personajul diplomatic nu are nevoie de aşa ceva dar probabil că mai erau mesaje care trebuiau ţinute la distanţă de ochii celor curioşi. I-am scris. “Mihai, Iti dai cu siguranta seama ca nu intamplator am ajuns la tine. Ma bucur ca ti-am trezit amintiri, chiar daca poate ca nu tocmai placute in conversatia noastra eleganta. Si mai ales sper ca intelegi ca memoria nu m-a lasat desi poate ca asta a fost unul din gindurile unora. Cu siguranta stii ca de cind m-am pomenit liber sau mai bine zis inchis intr-o puscarie mai mare adica dupa asa zisa mea punere in libertate si apoi dupa rusinoasa expulzare care din fericire pentru mine s-a produs suficient de tirziu, am cautat adevarul cu indratnicie. Imi aduc aminte nu neaparat cu altceva decit cu o senzatie de jena de zilele in care in Parcul Bucov imi propuneai sa ma ajuti sa ies din Tara. Asta fiindca trebuia probabil sa fiu prins la vreun punct de trecere si astfel sa pot fi vopsit asa cum ar fi vrut lumea si poate superiorii tai. Cit de negru se poate. Fiindca banuiesc ca generalul Dumitru Cristea iti era un fel de sef cumva. Nu? Mihai oameni ca tine nu pot reprezenta Tara. Tara e ceva ce nu poate fi reprezentat de oricine. Lustratia va veni si ea si tot asa si vremea cind vor iesi lucrurile la iveala. Din partea mea cred ca iti dai seama ca nu te poti astepta decit la adevaruri. In lumina zilelor de intuneric daruite cu generozitate de ai tai si cu ajutorul tau printre cel al multora ca tine si pe care cu siguranta ii cunosti iti dai seama ca voi face tot ceea ce pot pentru a restabili adevarul. Iti doresc numai bine. Acelasi bine pe care il simteam in urarile tale de bine de cindva. Ma intreb daca ai citit Ciocoii vechi si noi. Chiar daca ai citit cred ca merita recitita.” Bănuiesc că a transpirat niţel dar mi-a răspuns. Adevarat act de curaj. “Interesant este de ce vrei sa afli acum adevarul dupa 15 ani cand puteai sa o faci cu mult timp inainte si era mult mai eficient. Pot sa te banuiesc eu pe tine si ca sa-ti aduc aminte, nu eu ma intalnem cu reprezentantii armatei la acea vreme pentru a le vinde “motorina suedeza” (cred ca mai exista un fax de atunci) sau de vizitele tale la sediul SRI la Cristea si Magureanu care dupa cum spuneai ca te enerva cu alinierea scaunelor din biroul lui (asta pentru remember). Vad ca nu esti constient ca ce ti s-a intamplat nu-mi aparatine mie nici cu 1% si nici nu avea cum, ci numai tie si celor cu care ai facut afaceri, mai ales ca am avut de tras nevinovat de pe urma ta prin chemarile la Parchetul general care vroiau sa identifice cercul celor care au vazut anumite lucruri ca cele amintite mai sus pentru a-i lichida. ” Ce căutam eu la cei doi? Eram “ghidat” de prietenii mei de atunci.  Revin…. PS. mai jos un exemplu de declaraţie de intelectual. “Dle…. Sunt un admirator al conceptiilor Dvs despre Romania postdecembrista, Postcomunista pina in data de 12 Dec 2004. As dori, daca cererea mea nu este prea mare, sa-mi acordati o intalnire sa pot discuta cu Dvs si alte probleme destul de interesante. Sunt cadru universitar, fost diplomat dat afara in momentul cand PDSR a luat putera in 2001, pe motive politice. Va multumesc, SARBATORI FERICITE in 2005 Conf.dr.ing Mihail Florovici mflorovici@hotmail.com”    🙂Curtea cu miracole îşi are bufonii ei de fără de care nu ar fi o adevărată curte cu miracole. Pe rând se arată unul câte unul, la fiecare de mai multe ori şi de fiecare dată sub altă basma. Ca orice om curios mi-am căutat şi eu în istoria poveştilor mele din vremea ultimelor mele peregrinări prin România. Şi am rămas surprins de câţi am descoperit pe sub fustele largi ale istoriei. Care mai de care mai cu fesuri roşii, clopoţei sau fluiere se fac auziţi şi voi încerca să le aprind lanterna ca să îi vedem mai bine.

Astăzi am să încep cu un personaj fascinant rupt parcă dintr-o carte de poveşti cu pitici găunoşi şi răi este ditamai ambasadorul numit evident mai cu milă, mai cu silă dar tot ambasador se cheamă.

Domnul Mihail Florovici ambasadorul României în Muntenegru. Un CV fascinant de care am dat căutând prin cotloanele Internetului informaţii din vremea când Romanian Computer Systems SA aducea în România “miracolul al nivelul omului de rând”, computerul Apple Macintosh. Nu neapărat am rămas cu gura căscată fiindcă ceea ce citeam în CV-ul lui Mihai Florovici nu era mitul găinii care naşte pui ci era o mârlănie tradiţională făcută într-un clasic stil neo. Neocomunist adică falsificator de istorie.Link la CV-ul Excelenţei Sale Domnul Ambasador Mihail Florovici.

Mihai Florovici scrie mânuţa lui că a fost odată ca’n poveşti mai exact în perioada 1990 – 1995 când el era nici mai mult nici mai puţin decât “Reprezentantul MacIntosh Romania”. Din câte îmi aduc aminte Mihai nu era un mare consumator de tărie şi de aceea îmi este greu să cred că şi-a completat CV-ul la beţie dar chiar şi dacă nu ştiu eu asta poate că uitase despre perioada aceea de care mulţi ca el vor să uite.

Mihai Florovici în realitate era la vremea la care l-am angajat geambaş de fontă. În limbajul lui de neosecurist se chema că făcea trading.

Ce-a mai făcut Mihai Florovici îmi era dat să aflu mai târziu când am găsit un articolaş despre numirea lui ca ambasador care trebuie să fi surprins pe multi. Articolul poate fi citit şi aici dar îl voi cita pentru mai multă exactitate dar mai ales pentru a nu se poate produce vreo atingere cu bagheta fermecată şi să dispară…

0301_1254404793

Cum rasplatesti un devotat securist batran? Il faci ambasador
Altphel – Vineri, 30 Martie 2007
Zece candidati pentru posturile de ambasador vor fi audiati in Parlament zilele acestea. Ei sunt: Mihail Florovici – Muntenegru, Ionel Sava – Elvetia, Ion Valcu – Argentina, Sever Voinescu – SUA, Teodor Baconschi – Franta, Eduard Iosiper – Israel, Ovidiu Gheorghe – Filipine, Cornel Feruta – Austria, Calin Fabian – Olanda si Lucian Leustean – Slovacia. Votul parlamentarilor din comisiile de politica externa este consultativ. O stire seaca, aparuta saptamana trecuta in toate publicatiile centrale. Desigur, acestea s-au concentrat, cele care au dezvoltat subiectul, pe numele cunoscute de pe lista, cum ar fi Baconschi sau Voinescu. Noua insa ne-a sarit in ochi primul nume, Mihail Florovici, despre care ne mai ajunsesera la urechi oarece informatii, pe care am zis ca n-ar fi rau sa le pastram. In loc de un text laudativ si felicitari la adresa concitadinului nostru, pentru numirea ca ambasador, Departamentul de Investigatii vine sa va spuna, verde-n fata, ca Florovici nu are ce cauta sa reprezinte Romania, fie si in Muntenegru, pentru simplul fapt ca omul a jucat mult timp, daca nu cumva mai si joaca, in echipa securistilor, prestand la greu politie politica, cel putin inainte de ’89.
CV-ul lui
Citim chiar dintr-un curriculum vitae pe care l-am gasit pe internet, adus la zi in 2006 de personajul nostru, deci relativ proaspat. Mihail Florovici este nascut la Slanic, pe 22 ianuarie 1944, asadar e prahovean de-al nostru. A fost analist, intre 1970 si 1975, apoi cadru didactic universitar la IPG Ploiesti, unde a ocupat functia de sef al Centrului de Calcul. Asta inainte de ’89. Dupa, a optat pentru Universitatea Ecologica (probabil simtea nevoia de curatenie, dar sa nu anticipam), in 1996 devenind expert guvernamental, pentru ca in 1997 sa isi traga titulatura de consilier diplomatic, avand calitatea de project manager la Misiunea Permanenta a Romaniei la Viena, pana in anul 2000. Din 2005, omul are treaba tot prin MAE, fiind consul general la Podgorica, in Muntenegru.
Florovici este doctor in informatica, pe bune, nu ca William Branza, spun unii dintre cei care l-au cunoscut.
Ii putem da chiar lui Florovici ocazia sa vorbeasca despre el, dintr-un material pe care l-am gasit, de asemenea, pe internet: “Am intrat ca diplomat-grefa in centrala MAE, fiind detasat in 1997 de la Agentia Nationala pentru Controlul Exporturilor (ANCEX). Am activat apoi in cadrul Misiunii Permanente a Romaniei pe langa Organizatiile Internationale din Viena, unde am lucrat pana in ianuarie 2000. In urma unui concurs initiat de Aranjamentul de la Wassenaar (AW), organizatie internationala pentru controlul exporturilor de arme conventionale si a bunurilor cu dubla utilizare din Viena (Wassenaar Arrangement on Export Controls for Conventional Arms and Dual-Use Goods and Technologies Vienna, Austria – fostul COCOM), in ciuda piedicilor puse de mafia din minister, am devenit primul diplomat roman care a ajuns intr-o asemenea structura, cunoscuta si sub denumirea de “Clubul exportatorilor de arme”. Din acest motiv, multe din cele scrise de domnul senator imi sunt cunoscute, traindu-le, cum s-ar spune, pe pielea mea, si ma refer in special la tratamentul psihologic la care am fost supus in cadrul misiunii de tandemul Pasa Badescu (Klimova) si Traian Chebeleu.”
Asta ca sa vedeti cam ce crede domnul Florovici despre locul in care lucreaza si, mai ales, ce parere buna are despre sine.
CV-ul lui facut de noi
Acum, ca sa nu ziceti ca stam toata ziua la calculator si ne facem materialele cu informatii de pe internet, sa va zicem ce stim noi despre acest Mihail Florovici, dupa ce am mers pe teren, fratilor!
In primul rand, fiind vorba despre un agent aproape sigur activ, nu ii putem lua dosarul de la CNSAS, asta daca se gandeste cineva sa ne intrebe de ce nu am fost acolo sa intrebam. Apoi, adica in al doilea rand, daca sta cineva sa numere, trebuie spus ca primele referinte despre Florovici ca informator al Securitatii le-am gasit prin 1979. Astfel, am aflat ca personajul nostru a fost fericitul posesor al unei aprobari date de partid, al carui membru era, pentru a activa si in echipa Securitatii. Odata aprobarea obtinuta, Florovici a fost predat unui ofiter de la UM 0920 din Bucuresti (devenit apoi 544), Stefan Ciuhat, alias Sorin Constantinescu. Desigur, nu stim sigur care ii era numele adevarat. In calitatea sa de informator de prima mana, Florovici ii avea in grija pe studentii si doctoranzii straini care studiau la IPG. Ba, a primit sarcini si peste hotare, plecand in repetate randuri, preponderent in Grecia si in tarile arabe, cu care Romania colabora atunci foarte bine, Egipt, Siria, etc. Ca orice informator serios, care se respecta si este respectat, lui Florovici i s-a permis sa pastreze ce aducea de afara, de multe ori cu sprijinul lui Ciuhat, care il scotea prin spate, de la Otopeni.
Pentru serviciile aduse statului, era, evident, recompensat financiar, Florovici semnand de-a lungul timpului mai multe chitante de mana, le stiti, dintr-acelea de-si intocmea singur actualul sef al SRI Prahova, Marin Constantin, trecandu-si apoi banii dintr-un buzunar intr-altul. Cu atat de bune rezultate lucra Florovici, incat, desi nu avea statut de ofiter acoperit, ajunsese sa recruteze la randul sau alti informatori. Desigur, nici cadrele didactice din cadrul IPG nu au scapat de informarile lui Florovici, care a folosit inainte de ’89 doua nume conspirative, Michele si Sorge. Dupa plecarea lui Ciuhat, Florovici i-a fost predat lui Constantin Jumulea, zis Codreanu, cu care a dezvoltat, de asemenea, o relatie foarte buna.
Diplomat cu un hobby: traseismul politic
De fapt, se pare ca Florovici este expert in dezvoltarea de bune relatii. Asta pentru ca, desi facuse ceea ce facuse inainte de ’89, sau mai ales pentru asta, omul a trecut in ‘90 la FSN si apoi la PDSR, avand, spun unii, relatii excelente cu Adrian Nastase. De fapt, fosti colegi pot confirma ca in aceasta perioada se recomanda ca agent SIE, aceasta fiind si singura explicatie logica pentru care Florovici nu are, acum, dosar. Cat despre perioada de dinainte de ’89, nici nu poate exista vreun dosar, dat fiind ca omul nostru era membru de partid, iar informatorilor membri de partid nu li se faceau dosare, ci aveau o mapa in care apareau informatiile, mapa aceasta fiind pastrata la biroul de informatica si informare, dupa ce, in prealabil, seful Securitatii lua o aprobare de la secretarul de partid.
In ’96, Florovici a trecut, prin intermediul lui Harnagea, pe care il cunoaste de asemenea foarte bine, la CDR, ajungand pana la Florin Georgescu, prin adjunctul acestuia, Ghiordunescu. Desigur, dupa 2004, a sarit in barca Aliantei D.A., devenind, iata, candidat pentru un post de ambasador.
Pe cine, pardon, cu cine a mai lucrat Florovici
In afara de cei doi ofiteri de la Bucuresti, carora Florovici le dadea informatii, acesta a intrat in legatura, la Ploiesti, cu mai multe cunostinte vechi de-ale noastre si, logic, de-ale dumneavoastra. De pilda, Gheorghe Dumitrache a scos ceva informatii de la Florovici, ofiterul cu atatea probleme penale acum avand in grija, pe vremea aceea, Institutul de Petrol. Si seful de atunci al lui Dumitrache, Ion Oprea, a avut de-a face cu Florovici, care nu ezita la vremea respectiva sa se afiseze cu securistii, beneficiind de aprobarea aceea data de partid.
Desigur, dupa 1990, i-a cunoscut pe Paltanea si pe Bucur, cu care a lucrat bine, iar inainte de ’89 a avut o relatie foarte buna cu Ilie Pescaru.
Un alt personaj interesant pe linie de 544 este Ion Chivu, care a ramas sef pe Prahova dupa Ion Mitu, in 1990. Acesta a avut raporturi excelente cu Florovici, de unde si relatia foarte buna a cadrului didactic informator cu Gabriel Stoica, actualul sef al SRI Sinaia, care este cumnat cu Chivu. Si, pentru ca tot am ajuns la Sinaia, sa mentionam si numele lui Ion Puscas, fost sef la SRI Sinaia, un tip despre care se spune ca a fost nevoit sa demisioneze, in urma unui accident mortal pe care l-a cauzat.
Cam acesta este Mihail Florovici, omul pe care Romania il va trimite ambasador in Muntenegru. In opinia noastra, omul chiar merita un asemenea post, ca orice securist care trebuie rasplatit la pensionare cu un post caldut, undeva in Europa.
Saptamana viitoare, vom afla povestea unui alt sereist de meserie, Stefan Popescu, detasat de Servicii la Garda de Mediu, si va pregatim, in aceeasi idee, si povestea lui Daniel Savu, care tot pe mana SRI a ajuns la APAPS, unde a avut sarcini clare, pe care le veti afla la momentul potrivit.”

L-am găsit apoi pe vechiul meu angajat.

Acum evident că aveam motive să devin şi mai curios nu? Şi am făcut bine şi descoperind tot pe situl MAE numărul de telefon de la Consulat l-am sunat pe Excelenţa sa.

A rămas cam şocat când m-a auzit fiindcă pe de-o parte cred că se gândea că a intrat în contact cu lumea celor din nefiinţă iar apoi când a realizat că trăiesc şi-a dat seama că va fi greu de evitat să privim înapoi cu mânie 🙂

Ultima dată când conversasem mă sfătuia ca mai mulţi alţi oameni de bine să fug din Ţară caci altfel cine ştie ce se va întâmpla cu mine.

S-a şi oferit să mă scoată el pe o rută ascunsă prin Moldova, paradoxal tot aceiaşi rută pe care mai încercau şi alţii să mă convingă că ar fi bine să o aleg.

L-am dat afară pur şi simplu.

Aşa a evoluat de la stadiul de sprijin pentru miniştri după partide de tir combinate cu băutură la restaurantul nostru din parcul Bucov de la ieşirea din Ploieşti la stadiul de ochitor şef de ocazii de căpătuire.

După şocul apelului telefonic mi-a transmis adresa lui de email de la Hotmail deşi eu mă gândeam că deh fiind omul ditai personajul diplomatic nu are nevoie de aşa ceva dar probabil că mai erau mesaje care trebuiau ţinute la distanţă de ochii celor curioşi.

I-am scris.

“Mihai,

Iti dai cu siguranta seama ca nu intamplator am ajuns la tine.

Ma bucur ca ti-am trezit amintiri, chiar daca poate ca nu tocmai placute in conversatia noastra eleganta.

Si mai ales sper ca intelegi ca memoria nu m-a lasat desi poate ca asta a fost unul din gindurile unora.

Cu siguranta stii ca de cind m-am pomenit liber sau mai bine zis inchis intr-o puscarie mai mare adica dupa asa zisa mea punere in libertate si apoi dupa rusinoasa expulzare care din fericire pentru mine s-a produs suficient de tirziu, am cautat adevarul cu indratnicie.

Imi aduc aminte nu neaparat cu altceva decit cu o senzatie de jena de zilele in care in Parcul Bucov imi propuneai sa ma ajuti sa ies din Tara.

Asta fiindca trebuia probabil sa fiu prins la vreun punct de trecere si astfel sa pot fi vopsit asa cum ar fi vrut lumea si poate superiorii tai. Cit de negru se poate.

Fiindca banuiesc ca generalul Dumitru Cristea iti era un fel de sef cumva. Nu?

Mihai oameni ca tine nu pot reprezenta Tara.

Tara e ceva ce nu poate fi reprezentat de oricine.

Lustratia va veni si ea si tot asa si vremea cind vor iesi lucrurile la iveala.

Din partea mea cred ca iti dai seama ca nu te poti astepta decit la adevaruri.

In lumina zilelor de intuneric daruite cu generozitate de ai tai si cu ajutorul tau printre cel al multora ca tine si pe care cu siguranta ii cunosti iti dai seama ca voi face tot ceea ce pot pentru a restabili adevarul.

Iti doresc numai bine. Acelasi bine pe care il simteam in urarile tale de bine de cindva. Ma intreb daca ai citit Ciocoii vechi si noi. Chiar daca ai citit cred ca merita recitita.”

Bănuiesc că a transpirat niţel dar mi-a răspuns. Adevarat act de curaj.

“Interesant este de ce vrei sa afli acum adevarul dupa 15 ani cand puteai sa o faci cu mult timp inainte si era mult mai eficient. Pot sa te banuiesc eu pe tine si ca sa-ti aduc aminte, nu eu ma intalnem cu reprezentantii armatei la acea vreme pentru a le vinde “motorina suedeza” (cred ca mai exista un fax de atunci) sau de vizitele tale la sediul SRI la Cristea si Magureanu care dupa cum spuneai ca te enerva cu alinierea scaunelor din biroul lui (asta pentru remember). Vad ca nu esti constient ca ce ti s-a intamplat nu-mi aparatine mie nici cu 1% si nici nu avea cum, ci numai tie si celor cu care ai facut afaceri, mai ales ca am avut de tras nevinovat de pe urma ta prin chemarile la Parchetul general care vroiau sa identifice cercul celor care au vazut anumite lucruri ca cele amintite mai sus pentru a-i lichida.

Ce căutam eu la cei doi? Eram “ghidat” de prietenii mei de atunci.  Revin….

PS. mai jos un exemplu de declaraţie de intelectual.

“Dle….

Sunt un admirator al conceptiilor Dvs despre Romania postdecembrista, Postcomunista pina in data de 12 Dec 2004.
As dori, daca cererea mea nu este prea mare, sa-mi acordati o intalnire sa pot discuta cu Dvs si alte probleme destul de interesante.
Sunt cadru universitar, fost diplomat dat afara in momentul cand PDSR a luat putera in 2001, pe motive politice.
Va multumesc,
SARBATORI FERICITE in 2005
Conf.dr.ing Mihail Florovici
mflorovici@hotmail.com”    🙂